Se ia o foaie alba de hartie si ceva durere.
Se asterne pe hartie primul cuvant care-ti vine in minte. Sa zicem "scrum".
Se ia apoi momentul cel mai dureros cu putinta.
Sa zicem ca ea a iesit pe usa, a trantit-o puternic si nu s-a mai auzit decat praful tencuielii lovind gresia.
Acum trebuie sa fii tare sincer
. Ai cuvantul "scrum" o usa trantita si o persoana care a plecat din viata ta.
Si incepi sa scrii.
"Scrumul din parul ei blond s-a lovit de gresia sufletului meu".
Iti dai seama ca nu esti sincer.
E prea cautat si prea emfatic.
Si incerci din nou.
"Scrum. Scrum am simtit cand ai inchis usa dupa tine"
Esti mai sincer acum, te apropii cumva de durerea din maruntaie dar e simplist si simti ca nu te reprezinta.
Mai incerci o data.
"scrum alb s-au facut atingerile noastre cand ai iesit pe usa..."
Te deranjeaza inca, durerea ta nu striga, e inca acolo, in tine, nu e pe foaia alba de hartie din fata ta, te minti si nu poti scrie ce simti de fapt.
"Mi-ai stins tigara pe fata, ingere. Tigara aia era iubirea noastra. Mi-ai stins tigara pe obraz putin mai sus decat locul in care as putea s-ajung cu limba ca sa-mi ling scrumul"
Esti fericit acum, durerea zace intiparita pe hartie in timp ce tu respiri mai usor...
[tudorchirila,evident]
=p~
