Un sentiment aiurea.

Un sentiment de melanconie.

O stare nasoala in care n-ai chef de nimeni si de nimic.

Vrei doar sa fii undeva singur, departe de lumea asta, undeva und sa poti sa`ti petreci timpul stand si analizand fiecare amanunt, pana la cel mai mic detaliu.

Undeva unde sa te poti bucura chiar si de cel mai mic maruntis.

Atunci cand vrei ca totul sa fie frumos, sa nu`ti scape nimic.. totul iti merge prost si pe dos.

Nu mai poti avea incredere in nimeni.

Persoanele care vor sa ti se dea drept prieteni, d fapt sunt niste persoane care nu se gandesc decat la propria lor fiintza, care fac totul numai pentru satisfactia lor personala.

Nu se gandesc k poate, prin cuvintele pe care le rostesc, pot jignii, pot intrista sau chiar ranii.. pe altii.

Prieten adevarat este cel care iti asculta chiar si ceea ce nu spui, care.. la greu.. atunci cand cazi si crezi k nu te mai poti ridica.. vine si iti intinde mana, sa te ajute sa te ridici.

Sentimentul e chiar foarte aiurea si totusi e un sentiment adevarat, pe care il simti.. atunci cand.. te trezesti k dintr-un vis si vezi reala viatza.. reala lume.. lumea nepasatoare si reavoitoare.. si totusi asta e lumea in care traim.

[:]

And last..but not last..i`m in love again.

out of buc 1 week.

[\:D/]