Restul e iubire.

"Am incercat,nu demult,sa definesc ceea ce imi place sa numesc morala muntilor. Si afirmam ca muntii despart ca se apropie;ca ei te obliga sa taci pt a gasi cuvintele cele mai potrivite,ceea ce nu e putin lucru intr.o lume zgomotoasa.Am avut intotdeauna impresia sau poate iluzia ca o anume reculegere la care te constrange muntele ii intimideaza si pe escroci.
Dar imi dau seama ca pot fi banuit de trufie. De aceea prefer sa recunosc ca noi insine,cei care ne.am nascut langa munti,suntem cei dintai stingheriti de defectele noastre.Cand vb de morala muntilor n.o facem pt ca am fi mai buni sau mai rai decat cei care au trait mereu departe de munti,ci pt a ne explica noua insine in primul rand de ce suntem asa si nu altfel. Caci daca ar fi o copilarie sa judecam caracterele dupa altitudinea la care s.au format,in ce ne priveste intelegem,de ce nu prea stim sa fim degajati. Obisnuiti cu intimitatea tacuta a muntelui,ne hotaram greu sa iesim din rezerva si nu ne marturisim usor sentimentele. Preferam sa iubim decat sa facem declaratii de dragoste.Si devenim,brusc, timizi pe orice scena unde hohotesc reflectoarele. Sa nu fim judecati,prin urmare, ca n.avem destula jovialitate si nici laudat ca luam in serios orice fleac. Nu e nici vina noastra,nici meritul nostru. Dupa cum nu e vina noastra ca suntem,in general,zgarciti in lucrurile marunte si risipitori in cele mari.Caci am obtinut totul greu. Nu ne.a dat nimeni nimic gratuit. Am platit pt fiecare floare si pt fiecare bucurie. Dar pt a ne dovedi noua insine ca ne putem ridica asupra slabiciunilor noastre,uneori suntem gata sa pierdem totul. De fapt,calitatea noastra principala este ca nu ne jucam cu vb,iar defectul nostru principal ca am transformat asta in orgoliu.Provocat sa rada,un om de la munte iese stingherit din adancul sau de tacere.Obisnuit sa taca,el considera rasul,cand nu e exploziv,indecent. Cu alte cuvinte, nu stim sa fim dezinvolti. De cate ori incercam,nu reusim sa fim decat stangaci,suradem fortat si se vede ca nu suntem in apele noastre.
In ce ma priveste,sunt pe jumatate un renegat pt ca,intalnind marea,n.am putut sa plec indiferent de pe plaja.Dar nimic nu sterge din mine amintirea si gustul pietrei.Departe de munti, simt cum corabia joaca pe valuri si visez sa am o stanca sub picioare.E vorba,poate,de un destin al nostru,al celor care am trait langa munti. Sa taram dupa noi,chiar din zarva oraselor,tacerea in care am crescut.
Restul e iubire. Si nu le reprosez nimic celor care nu iubesc muntii.Nu poti sa reprosezi unui om ca n.are noroc."

Ganduri.

Nu mai am nimic,decat ganduri. Ganduri nebune,idioate,frumoase,ridicole,penibile,irascibile,impletite,
rasucite,dragute,colorate,pline de viata,inedite,curajoase,dulci,
incredibile,geniale,gradante...
Pur si simplu sunt prea multe. Si stii ca ce e cel mai curios nu am cui sa i le spun. Decat mie. Nu ma simt in masura sa le pun cap la cap si mai ales sa fac ceva cu ele. Sunt doar ganduri. Am atatea incat nici nu stiu la ce sa ma astept de la mine. De ce cred asa? E de vina el. El care a stat doar 3 zile pe langa mine.. doar atat.
Totusi ma fac ca nu inteleg,ca nu vreau sa cred. Poate de data asta eu am gresit,poate. Sau poate nu. Am ajuns asa de intima cu mine incat nu ma doare nimic. Doar simt. Si ma bucur,ma apuca o nebunie enorma cand ninge afara,azi a nins,a fost o zi frumoasa. Mi.as dori sa.i spun tot,sa inteleaga,sa ma inteleaga,dar n.are rost sa vb despre asta. Ti.am mai spus,sunt doar ganduri.
Nu am nimic al meu acum,pt k sunt asa cum sunt. E mai bine asa. Nimeni nu poate sa aiba pe nimeni in lumea asta,asa e. Chiar daca voi credeti ca sunteti indragostiti,iubiti nu e asa. Nu stiti ce inseamna sa ai pe cineva,sa.l domini mai mult sau mai putin,sa.i tanjesti fiecare zambet sau fiecare privire sau fiecare vorba,indiferent daca ceea ce zice te bucura sau nu. E complicat pt ca nimeni nu si.ar da viata pt celalalt si mai ales nimeni nu intelege. Lumea e muta si perfida. Sunteti ca intr.o jungla doar k voi va decideti soarta,nu ceilalti. Pt asta trebuie sa luptati mult si bine. Si cand veti ajunge sa fiti ceva,cineva va veti uita inapoi si veti rade,veti rade de voi insiva. Nu sunt sigura ca ma intelegeti..totul e sa vreti. Revin la mine,la gandurile mele. Uneori n.as vrea sa gandesc atat de mult,sa ma zbat sau sa lupt. Pt k nimeni nu merita. Absolut nimeni. Nu are rost,chiar nu are rost. In ziua in care veti intelege imi veti da dreptate,o sa vina si ziua aia,va asigur. Pana atunci luptati,invatati sa simtiti,sa iubiti,sa nu mai judecati si va fi bine. Sunt satula de orgoliul meu,niciodata n.am crezut k poate pun orgoliul in fata sentimentelor. Pe moment e bine,dupa nu. Si voi sunteti plini de orgolii prostesti,idioate ce nu va lasa sa treceti peste. Nu e cazul sa faceti ce vreti,e cazul sa faceti sacrificii daca vreti ceva cu adevarat.
Toate gandurile mele nu ma duc nicaieri..pt ca nu poate sa treaca de ceva ce nu mai este. A fost si gata. S.a terminat. Unii nu se pot obisnui cu asta. Tot ce iti devine util poti sa ajungi sa nu.ti mai trebuiasca. Mereu trebuie sa va folositi de lucruri noi,neatinse si sa stiti sa le pastrati. Amintirile sunt usor de pastrat si mereu ti le vei aminti,indiferent cum au fost..sunt ale tale. Obisnuieste.te ca o sa ai un viitor si gandeste.te k esti intr.un prezent in care numai tu ti.l poti face asa cum vrei,cum crezi. Si cel mai frumos este sa speri. Daca n.ai pic de speranta esti un nimic. Parerea mea... Si totusi,sunt doar ganduri!