Restul e iubire.

"Am incercat,nu demult,sa definesc ceea ce imi place sa numesc morala muntilor. Si afirmam ca muntii despart ca se apropie;ca ei te obliga sa taci pt a gasi cuvintele cele mai potrivite,ceea ce nu e putin lucru intr.o lume zgomotoasa.Am avut intotdeauna impresia sau poate iluzia ca o anume reculegere la care te constrange muntele ii intimideaza si pe escroci.
Dar imi dau seama ca pot fi banuit de trufie. De aceea prefer sa recunosc ca noi insine,cei care ne.am nascut langa munti,suntem cei dintai stingheriti de defectele noastre.Cand vb de morala muntilor n.o facem pt ca am fi mai buni sau mai rai decat cei care au trait mereu departe de munti,ci pt a ne explica noua insine in primul rand de ce suntem asa si nu altfel. Caci daca ar fi o copilarie sa judecam caracterele dupa altitudinea la care s.au format,in ce ne priveste intelegem,de ce nu prea stim sa fim degajati. Obisnuiti cu intimitatea tacuta a muntelui,ne hotaram greu sa iesim din rezerva si nu ne marturisim usor sentimentele. Preferam sa iubim decat sa facem declaratii de dragoste.Si devenim,brusc, timizi pe orice scena unde hohotesc reflectoarele. Sa nu fim judecati,prin urmare, ca n.avem destula jovialitate si nici laudat ca luam in serios orice fleac. Nu e nici vina noastra,nici meritul nostru. Dupa cum nu e vina noastra ca suntem,in general,zgarciti in lucrurile marunte si risipitori in cele mari.Caci am obtinut totul greu. Nu ne.a dat nimeni nimic gratuit. Am platit pt fiecare floare si pt fiecare bucurie. Dar pt a ne dovedi noua insine ca ne putem ridica asupra slabiciunilor noastre,uneori suntem gata sa pierdem totul. De fapt,calitatea noastra principala este ca nu ne jucam cu vb,iar defectul nostru principal ca am transformat asta in orgoliu.Provocat sa rada,un om de la munte iese stingherit din adancul sau de tacere.Obisnuit sa taca,el considera rasul,cand nu e exploziv,indecent. Cu alte cuvinte, nu stim sa fim dezinvolti. De cate ori incercam,nu reusim sa fim decat stangaci,suradem fortat si se vede ca nu suntem in apele noastre.
In ce ma priveste,sunt pe jumatate un renegat pt ca,intalnind marea,n.am putut sa plec indiferent de pe plaja.Dar nimic nu sterge din mine amintirea si gustul pietrei.Departe de munti, simt cum corabia joaca pe valuri si visez sa am o stanca sub picioare.E vorba,poate,de un destin al nostru,al celor care am trait langa munti. Sa taram dupa noi,chiar din zarva oraselor,tacerea in care am crescut.
Restul e iubire. Si nu le reprosez nimic celor care nu iubesc muntii.Nu poti sa reprosezi unui om ca n.are noroc."