Ce amari erau sanii mamei,
Ce amar laptele ce l-am supt!..
Deeasupra duzilor ce atarna
Nor negru si greu,nor rupt.
Vantul mi.arunca tzarana in ochi,
Caini costelivi imi dadeau tarcoale,
Toti oamenii pe care.i vedeam
Umblau cu picioarele goale.
Focul avea aripi dar nu zbura,
Il lega de vatra cenusa.
Ziua si noaptea intrau in casa
Chiar daca nu le deschideam usa.
Mi-era teama de frig.Ma musca.
Adanc ii simtea trupul meu coltii.
Si.mi parea rau ca soarele
Nu e priponit in crestetul boltii.
[Zaharia Stancu.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu