Poate.

...Ma ridicai brusc din pat fara sa imi acopar macar sanii. Inca mai respiram sacadat si inca ma mai scaldam intr-o caldura ciudata.
Cum dracu am ajuns aici?
Simplu. Ne-am urcat in masini, am parcat, ne-am cazat si apoi... chiar trebuie sa iti mai descriu?
M-ai sarutat atent pe umar, exact pe alunita aia pe care acum cativa ani imi spuneai ca mi-ai montat un senzor de placere.
M-am uitat din nou in jurul meu: o camera cocheta de hotel, cu draperiile trase, inecata intr-o lumina obscura. Sau intr-un intuneric luminat. Aveam sanii inca descoperiti si eram goala in niste cearceafuri pe care nu le spalam eu si care nu imi apartineau. Si nu erau nici ale tale. M-am acoperit si m-am ridicat din pat. Am tras draperia si am vazut cladirile din vesnicul Bucuresti. Intrai in baie si dadui drumul la apa. Scapai de cearceaf si ma uitam la o imagine din oglinda pe care nu o recunosteam: eram o eu, varianta skinny, varianta spray tan, varianta sala, varianta „naturala”. Cum dracu am ajuns aici? Incercai sa rememorez evenimentele din ultimele ore si sa imi explic cum ajunsesem in situatia asta. Tocmai ce intram intr-o sala si tocmai ce mi-ai trimis mesaj. „iarta-ma, sunt prins rau. Ne vedem mai tarziu la locul nostru? Te sarut nebuna mea”. Repede reply „ok. ne vedem la 10. Intarzii oricum! Pup”
repede caut nr. de la hotel si sun si aflu ca deja rezervasei tu. Aveam camera noastra obisnuita. Cateodata ma intreb daca ne mai spala cearceafurile sau daca in acelasi pat isi tavalesc si altii lipsa iubirii. Cateodata nici nu imi pasa.
Deci un sms. Dar cum dracu am ajuns aici? Cum am ajuns sa ma culc cu tine, pe ascuns, intr-un pat strain, intr-un hotel din Bucuresti, intr-o zona neutra pentru amandoi?! Eu asta nu mai stiu... nu mai stiu de ce nu ma intereseaza ce faci in restul zilei, ce prieteni mai ai, ce muzica mai asculti... Nu mai stiu. Eu, cea care stia totul despre tine, dar in special despre mine,nu mai stiu nimic. Am pornit apa in dus si am intrat sperand sa imi spal de pe corp... toate intrebarile. Vroiam sa nu mai stiu. Si am incercat... dar nu te-ai abtinut si ai venit cu mine sub dus, razand, in stilul caracteristic.
Sa inteleg ca ai rezolvat misterul referitor la drumul nostru pana aici?
Nu. Nu stiu. Nu stiu cum am ajuns sa fiu a doua femeie din viata ta si nu stiu cum de nu vreau sa fiu prima.
Of. Asta nu stiu nici eu. De fiecare data cand ma urc in masina si plec dupa una din intalnirile noastre, ma intreb de ce nu te urci cu mine in masina, de ce nu vii cu mine acasa. Si iti dau mesaj si stii ce imi raspunzi?! 'Ca asa a fost sa fie!'
Dar nu e straniu? Nu ne iubim si totusi de ce dracu riscam atatea?
'Cum sa nu ne iubim? Ne iubim, dar ne iubim egoist, nu ne punem sufletele la bataie... doar corpurile. Avem parte de pasiune si sentimente mai ceva ca pe vremea cand ne iubeam cu adevarat.'
Fa-ma sa uit cum am ajuns aici...