<3

Nou,nou.Si genial!

New Moon! :X

În al doilea film al seriei Twilight, Edward Cullen (Robert Pattinson) va pleca în Italia pentru a-i întâlni pe membrii clanului Volturi, vampirii păstrători ai păcii, singurii care ar putea să-l ucidă. El nu-şi mai doreşte să trăiască după ce ajunge să creadă că Bella a murit. Bella se aruncă în mare pentru că numai atunci când este în pericol de moarte are viziuni cu Edward. Fermecătorul vampir a părăsit-o după ce, la aniversarea ei, Jasper Cullen (fratele lui) a încearcat sa o atace - provocat de mirosul sângelui. Bella se tăiase la deget încercând să deschidă unul dintre cadouri. Ca s-o protejeze pe adolescentă, Edward şi membrii familiei lui preferă să plece din oraş pentru totdeauna. New Moon prezintă cea mai neagră perioadă din viaţa protagonistei. Bella Swan suferă foarte mult după Edward, doar prietenia cu Jacob Black o mai ajută să-şi revină din stările depresive. Dar sentimentele pot aluneca uşor pe o altă pantă, mai ales când Jacob o salvează pe Bella şi-şi declară sentimentele pentru ea.

Impresionant si adevarat. Biletele s.au pus deja in vanzare,eu una mi.am luat deja. De abia astept filmul pe 27 noiembrie. 8->

Mica mea curiozitate:Colosseum.

Colosseumul este un monument turistic din Roma vizitat de foarte mulţi turişti din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă clădire a Imperiului Roman. Cunoscut iniţial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcţie a vremurilor sale şi astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat.

Împăratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane , a inceput construcţia Colosseumului în anul 72 e.n. Aceasta a fost încheiată în anul 80 e.n., la un an după moartea lui Vespasian.
Uriaşul amfiteatru a fost construit în locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero în centrul Romei, care includea de asemenea şi Domus Aurea, cât şi statuia Colossus. Această gigantică statuie a lui Nero, de 36 de metri înălţime, care îl prezenta pe împărat în chip de zeu al soarelui a dat numele actual al construcţiei - Colosseum. Statuia, amplasată lângă amfiteatru, fost demolată ulterior. Nu numai statuia, dar şi amfiteatrul ofereau o privelişte grandioasă. În formă de elipsă, cu axa mare de 186 m, axa mică de 150m, avea un perimetru de 520 m si o înălţime de 55m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundaţia pe care a fost construit avea 12 metri grosime.

Ce ma incanta pe mine este ca e un tot, este una dintre cele 7 minuni ale lumii.Bai si.mi place!

Carte: 'Sms' de Bogdan Dumitrescu

Asa cum spune si titlul cartii, SMS, volumul de debut al lui Bogdan Dumitrescu, este o colectie de proze scurte, foarte scurte, minimaliste, un fel de SMS-uri literare. Chiar daca titlul cartii nu vrea neaparat sa sugereze acest lucru, din moment ce proza care da titlul volumului se numeste de fapt Save My Soul (SMS) si poate fi pus in legatura cu ce zice Bogdan Dumitrescu despre cartea sa: "Este o carte despre o lume care se face praf, care se dezintegreaza, despre eul nostru care se murdareste daca nu moare, cam despre asta este cartea".

Bogdan Dumitrescu a lucrat in radio, televiziune si advertising, iar acest lucru si-a pus amprenta pe o mare parte din prozele sale si probabil, intr-o oarecare masura, a si alimentat aceasta viziune a "lumii care se face praf".




















SMS-ul lui Bogdan Dumitrescu ("ultimul mohican" al cenaclului lui Cartarescu) ar trebui citit de toti corporatistii si publicitarii workaholici ca un fel de transcript al unor "intalniri ale corporatistilor anonimi", cu voie de la serviciu, bineinteles. Recomand! :x

Memorii? Idei? Nu.

Viata nu este nici teatru,nici filosofie.Viata e viata. Si,din pacate,foarte adesea viata e ca zugravii sau barbatii.Cu cat te porti mai frumos cu ei,cu atat e mai rau. Purtarea delicata o interpreteaza ca prostie si se comporta in consecinta.
Mai bine lipsa decat o iubire care ar intra in formula "amorul e un lucru foarte mare". "Asa cum nu cred ca o ora de frumusete e destul.O viata intreaga de frumusete ar insemna ceva,intr-adevar.Poate ca si prietenia si iubirea nu merita,intr-adevar,sa fie traite daca nu sunt vesnice.Ziua e prea scurta,soarele prea putin.Cerul e plin de nori,fericirea o simpla vorba. In fine,dracul sa le ia pe toate ca zeii te pedepsesc exact cu calitatiile cele mai frumoase pe care ti le daruiesc.'
Dragostea seamana atat de bine cu lipsa ei incat uneori se confunda. Si nu sunt putini cei care se multumesc cu orice.Si traiesc.Unii chiar bine. N.ati obs ca unii traiesc fara sa se spele? Sau reduc totul la aparente.
Si pana la urma ce rost ar mai avea toate astea ?
Ma gandesc ca poate mai degraba a fost o lasitate de.a mea. Am fugit. Ca si acum. Simt cum imi creste febra,ma doare spatele si sunt linistita.Asa e viata. Ceea ce ne raneste ne si intregeste. Dar eu m.am intregit atat de mult incat m.am saturat. Si nu totul se scuza prin faptul ca 'asa e viata'. Cu 'asa e viata' putem ajunge departe. Dc zic departe ? Nu stiu,sunt prea obosita.Stiti ce cred ca imi trebuie? Putina nepasare,probabil.

Nu mai este.

http://tudorchirila.blogspot.com
Nu mai are rost sa mai vb si eu.
"Repetam cand am aflat de plecarea lui Gheorghe Dinica. M-am gandit mult daca are rost sa scriu randurile astea. Stim cu totii ce va urma. Specularea mediatica a momentului. Cele trei zile de pioasa evocare, transmisiile in direct care vor numara florile de pe mormantul marelui actor. Trei zile de transmisiuni ale “tragediei”, “durerii”, “pierderii incomensurabile”. Dupa care se va reveni la imortalizarea stropilor din mocirla politica.Cand Gheorghe Dinica facea cat toata media din tara asta la un loc, televiziunile care transforma acum moartea unui Actor in circ mediatic nu existau. Prin urmare Gheorghe Dinica nu are nevoie de ele. Nici de randurile astea nu are nevoie memoria lui.Nu plecarea lui Gheorghe Dinica trebuie sa ne intristeze. Alta etapa, alta dimensiune urmeaza pentru el.
Din pacate, intrebarea care se ridica de cativa ani creste din ce in ce mai mare, ca o iedera care umbreste prezentul si viitorul generatiei noastre: Noi cu cine ramanem? Cine vine din spate? Unde este generatia de actori care sa-i inlocuiasca in mod firesc pe gigantii teatrului si filmului romanesc?Nu este. Pur si simplu nu este. Scoala romaneasca de teatru pierde fara sa inlocuiasca. In facultate profesorii se rotesc vertiginos la grupele de elevi. Asa e mai nou sistemul. Profesorii titulari nu mai vin la cursuri pentru ca sunt prea ocupati sa se imparta intre goana dupa bani si goana dupa bani. Grupele de studenti nu se mai bucura de profesorii titulari ca de niste pedagogi si psihologi. Nu se mai duce nimeni la profesor ca la un al doilea tata. Nu mai exista asta in scoala.
Exista asistenti care nici macar n-au urcat vreodata pe scena. Sau daca au facut-o, n-au confirmat.Generatia de aur a teatrului romanesc a avut TIMP. Un spectacol puteai sa-l repeti un an si nu aveai altceva de facut. Banii nu erau o problema. TIMPUL si-a dat concursul la maretia unui actor de talia lui Gheorghe Dinica. Cand dupa revolutie a venit vremea vitezei marii actori au ramas la fel de mari pentru ca trupul firav al talentului lor de inceput fusese hranit cu TIMP, iar acum nimeni nu le putea lua asta.Dar noi ne nastem in viteza si ne e din ce in ce mai greu sa ne hranim talentul. Pe al nostru sau al generatiilor care vor veni. Si atunci, pentru ca nu e timp, un student primeste lectii de la cinci profesori in loc de unul, doar-doar va ramane ceva.
Pe Gheorghe Dinca prea putina lume l-a intrebat cum se face teatru. Acum el a plecat. Ne-a ramas vocea inconfundabila, filmele si anecdotele fantastice care au facut din el un personaj si in afara scenei. Actorul total. Dar nu ne-a ramas un lucru vital pentru viitor: Cum se face teatru, domnule Dinica? Ce bine ne-ar fi prins acum vreo zece dvd-uri in care sa ne spuneti cum.Nu tristetea ma cuprinde acum la moartea domnului Dinica. Ci frica. O frica paralizanta. Aceea ca vom ramane singuri orbecaind si nu vom mai avea pe cine intreba. Cum sa fac aici? Cum sa fac sa-mi iasa? Cercul e vicios. TIMPUL naste TALENT. TALENTUL naste GENEROZITATE. Noi nu mai avem TIMP. Mai avem insa actori de mare TALENT. Dar ei pleaca. Si cu ei pleaca Generozitatea si Secretele meseriei.
Dupa ce ne reculegem in fata amintirii lui Gheorge Dinica ar trebui sa ne gandim la cei care mai sunt impreuna cu noi. Va las pe voi sa-i numiti. Slava Domnului, inca mai sunt. Pe cei plecati nu-i mai intoarcem si numai amintirea lor nu ne va salva. Insa putem sa pastram secretele de la cei care mai sunt cu noi. Cu conditia sa ne aducem aminte si sa-i veneram ACUM.
La revedere, domnule Gheorge Dinica si va multumim.Nu pot sa nu inchei cu cea mai adevarata afirmatie pe care am auzit-o de la el, cu vocea aceea etern sugubeata:
- Daca Michael Jackson se nastea in Romania canta la Gogosarul!!!"