O.P.

“… daca vrea sa traiasca intr-un butoi, foarte bine, n-are decat, dar de ce tine sa-si aseze butoiul chiar in mijlocul unei piete publice? Subtextul reprosurilor e limpede: Diogene ii deranjeaza astfel pe ceilalti si, in plus, e inconsecvent; sa se duca, cu butoiul lui, intr-un loc unde nu incurca pe nimeni si unde nu risca sa fie invinuit ca ar cauta doar o ieftina publicitate… Asa e, singuratatea nu e o binefacere. Ea iti cere mereu sacrificii. Iti ia inainte de a-ti darui… Ceea ce face el nu e, dupa parerea mea, un capriciu. El are nevoie si de butoiul sau si de piata publica. deoarece are nevoie si de sine si de lume. Si nu pe rand, ci in acelasi timp. Intr-o forma simpla, atat de simpla incat unii nici n-o inteleg. Diogene ne atrage atentia ca adevarata cunoastere de sine nu are loc in afara lumii, ci in mijlocul ei, nu e o renuntare la viata, ci o incordata cautare a izvoarelor ei." - (”Butoiul lui Diogene” - “Rugati-va sa nu va creasca aripi”)
E chiar asa!